Filmele nu sunt, de fapt, decât nişte fotografii care se succed prin faţa ochilor noştri cu o viteză atât de mare, încât nu putem observa când una dintre ele este îndepărtată şi înlocuită cu alta. Astfel, aceste imagini par a fi în mişcare, în timp real. Acest fenomen poartă numele de „persistenţă a imaginilor” (o imagine rămâne pe retină timp de o milisecundă) şi este cunoscut de multă vreme. Oamenii au început însă abia în anii 1880 să construiască un dispozitiv care să poată face acest lucru, lăsându-ne să vedem propria noastră realitate.
Unii istorici îi atribuie lui Muybridge titlul de părinte al imaginii animate. Însă Muybridge a devenit renumit în urma realizării unui scurt-metraj, devenit celebru, în care a folosit mai multe aparate fotografice care au făcut 12 fotografii succesive unui cal ce trecea prin dreptul lor. Publicul a rămas uimit în faţa dovezii evidente că un cal care merge la trap poate să aibă în acelaşi timp toate cele patru picioare în aer. Mai târziu, Muybridge a conceput un obturator rapid şi a folosit un proces fotografic nou, mai sensibil. Rezultatul a fost reducerea drastică a timpului de expunere şi producerea pentru prima dată a unor imagini detaliate şi clare ale obiectelor aflate în mişcare.
În perioada 1891-1892 s-a construit, sub îndrumarea lui Dickson, primul studio cinematografic din lume, numit Black Maria, iar în acest studio s-au filmat multe scurt-metraje. Unul dintre acestea a fost şi primul „western”, Barul Cripple Creek, realizat în 1899. Studioul s-a bucurat de un succes extraordinar, iar interesul pentru urmărirea acestor filme a înregistrat o creştere spectaculoasă. În 1892, aceste scurt-metraje puteau fi urmărite la multe târguri în aer liber sau în diverse localuri specializate.
În această perioadă, filmele erau acompaniate de muzică live. În 1903, Edwin S. Porter din echipa lui Thomas Edison a îmbunătățit procesul de editare al filmelor, stabilind că unitatea de bază a filmului nu este scena, ca în teatru, ci cadrul. În 1908 existau deja 10.000 de cinematografe pe teritoriul SUA, industria începând să capete o structură clară de business ce încuraja consolidarea.
Filmele nu depășeau încă 15 minute. Dar, în 1906, a fost proiectată și prima producție de 80 de minute, filmul australian „The Story of the Kelly Gang”. Iar exemplul acesta a fost urmat și de alți producătoi abia în 1911. Au urmat apoi numeroase lung-metraje europene, precum Queen Elizabeth (Franța, 1912), Quo Vadis? (Italia, 1913) și Cabiria (Italia, 1914).
