Prima proiecție cinematografică din România a avut loc pe 27 mai 1896, la mai puțin de cinci luni de la prima ecranizare publică a fraților Lumière, pe 28 decembrie 1895, la Paris. După prima reprezentare a fraților Lumière la București, Mișu Văcărescu – descendent al boierului Văcărescu – jurnalist pentru L’Indépendance Roumanie, nota că „ a avut loc miracolul secolului”.
În anul următor, în 1897, cameramanul Paul Menu (angajat al fraților Lumière), a tras primul film din România – Parada regală, în frunte cu Regele Carol I al României. Timp de două luni, cameramanul a continuat să filmeze diferite evenimente, dar doar două dintre ele au rămas în catalogul fraților francezi. Imaginile arătau diverse evenimente care au avut loc în România, inclusiv imagini ale inundaților de la Galați sau cu navele românești de pe Dunăre.
Din păcate, până în 1898, interesul românilor pentru cinematografie a început să scadă. Manu și-a vândut camera, care a fost cumpărată de doctorul Gheorghe Marinescu – devenit primul regizor român.
Primul film de ficțiune
Câțiva ani mai târziu, în România apar primele filme fictive românești mute. Păpușa, produs de cameramanii Nicolae Barbelian și Demichelli, în colaborare cu Marinescu, este considerat a fi primul film fictiv din țară. Chiar și așa, primul film fictiv românesc recunoscut este Amor Fatal, cu Lucia Sturdza, Tony Bulandra și Aurel Barbelian, actori de la Teatrul Național București. Filmul a fost regizat de Grigore Brezeanu și proiectat în 1911.
În timpul Primului Război Mondial, producția de film a fost, în principal, îndreptată spre documentare și știri. Majestatea sa Ferdinand I a fost filmat pe front, împreună cu generalii Constantin Prezan și Alexandru Averescu, în timp ce Regina Maria a fost filmată în spitale, ajutând pacienții. Unele dintre aceste scene au fost folosite în filmul Ecaterina Teodoroiu, produs în 1930.
Primul film românesc animat
În 1920, apare primul film animat, realizat de Aurel Petrescu, numit „Pacală în Lună”. Din păcate, absolut toate animațiile sale sunt pierdute astăzi.
Realizat în 1934, filmul Bing-Bang, o „humorească muzicală”, a fost și prima producție cinematografică integral românească. „Bing Bang” este povestea unor șomeri din Bucureștiul interbelic, jucați de renumiții comici ai acelor vremuri, Nicolae Stroe și Vasile Vasilache
„Bing Bang” a fost realizat în totalitate de români. Aparatura sonoră care a fost folosită la înregistrare a fost construită de inginerul român Iulian Gartenberg-Argani, care fusese și producătorul executiv. Filmările au avut loc în Cișmigiu, la Grădina Icoanei, la Lacul Snagov și la Ateneul Popular de pe strada Română. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 300.000 de lei, dar investiția a meritat, datorită succesului pe care l-a avut.
În orice caz, cinematografia din România a devenit proeminentă după anii 2000, odată cu apariția unor filme apreciate și premiate peste hotare. „Moartea domnului Lăzărescu” – în regia lui Cristi Puiu – și 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile – în regia lui Cristian Mungiu – sunt ecranizările care au deschis ochii occidentului.
